Categorie: Articole

Articole despre lumea sportiva care se invarte in jurul jocului de volei.

Enumeram intruchiparile luate de volei

Dacă vă întrebați cum se poate ca un sport să fie acuzat de faptul că are mai multe fețe, răspunsul e simplu și o să-l detaliez în cele ce urmează. Într-adevăr,voleiul este unul dintre cele mai versatile sporturi, în ceea ce privește tipul terenului și dimensiunile acestuia, numărul de jucători, echipament, reguli, etc.

            Încă de la început, voleiul a apărut ca o alternativă a baschetului pentru bărbații de vârstă mijlocie, ajungând să ocupe acum locul doi în clasamentul ce privește popularitatea jocurilor sportive.  Jocul tipic presupune existența a două echipe, a câte șase membri fiecare și a unui teren împărțit de un fileu. Scopul jocului este ca fiecare echipă să trimită mingea în terenul advers. În afara acestei versiuni, au apărut și altele, fiecare cu reguli caracteristice.

  1. Voleiul de plajă– o versiune a voleiului, dar care se joacă pe plajă sau în nisip. Față de voleiul clasic, aici echipele sunt compuse doar din doi membri, înlocuirile nefiind permise. De asemenea, terenul este mai mic decât în cazul voleiului tipic (16×8 metri, față de 18×9 metri), iar jucătorii își pot schimba poziția în orice moment al meciului. Din 1990, voleiul de plajă a devenit joc olimpic.
  • Voleiul de zăpadă– este varianta de iarnă a voleiului de plajă, regulile fiind foarte asemănătoare. Există însă și câte diferențe, cum ar fi faptul că jucătorii poartă haine călduroase și ghete cu crampoane pentru o mai bună aderență pe zăpadă. În ceea ce privește pregătirea fizică a jucătorilor, cerințele sunt mai mari ținând cont de vremea rece, altitudinile ridicate și echipamentul mai gros.
  • Voleiul în apă– tot o versiune a voleiului, dar care se joacă în apă, mai exact în piscină. Dimensiunea terenului poate varia de la 3x2m, până la 6x5m, iar numărul de jucărori dintr-o echipă este diferit în funcție de țară. Oricum, regulile jocului și sistemul de punctare este similar cu cel al tenisului de masă, în care fiecare echipă servește alternativ, de două ori, idiferent de cine puncteză. Prima echipă care ajunge la 11 puncte câștigă setul.
  • Voleiul paralimpic- este un sport pentru atleții cu dizabilități, cu un teren de dimensiuni mai mici și un fileu poziționat mai jos decât la voleiul tipic. El a apărut în anul 1965 ca un joc de reabilitare pentru soldații raniți, iar în 1967 a avut loc prima competiție internațională. Pote fi jucat atât de bărbați, cât și de femei care suferă de:  leziuni la nielul măduvei spinării, avc, leziuni cerebrale, paralizii sau amputări. Este esențial pentru jucători ca pelvisul să atingă tot timpul terenul, iar încercarea de a face pași sau de a se ridica este interzisă. Clasificarea atleților se face în funcție de gradul de dizabilitate în: MD(minim dizabilitat) și D(dizabilitat). În timp ce jucătorii cu handicap minim și-au pierdut doar o parte din forța musculară și flexibilitatea unei articulații, cei dizabilitați au pierdut toată forța musculară și flexibilitatea articulației. Doar doi jucători MD sunt permiși pe listele pentru Jocurile Paralimpice și unul singur poate intra pe teren, tocmai  pentru a  menține corectitudinea între echipe. Restul jucărorilor fac parte din categoria D.
  • Voleiul de picior- este un sport care îmbină regulile voleiului de plajă cu cele ale fotbalului. Voleiul de picior a apărut în Brazilia, fiind inventat de către Octavio de Moraes în 1965, pe plaja Copacabana din Rio de Janeiro. Acest sport este, de fapt un volei de plajă ,cu excepția faptului că jucătorii nu au voie să-și folosească mâinile, regulă fundamentală a fotbalului.
  • Fistball(Faustball)- este un sport de echipă, ce se aseamănă mult cu voleiul, scopul jocului fiind acela de a plasa mingea în terenul advers. Diferența majoră față de volei este că mingea poate fi lovită cu pumnul sau cu brațul, dar niciodată cu palma. Echipele sunt alcătuite din câte cinci membri și jocul se desfășoară pe un teren dreptunghiular, împărțit în două de un fileu.
  • Catchball- este un sport de echipă derivat de la volei, în care mingea trebuie  prinsă și aruncată, iar nu lovită. Sportul a apărut în Israel și a fost conceput ca o versiune mai simplă a voleiului pentru femei.
  • Hooverball- Hoover-ball-ul a apărut ca o combinație între volei și tenis, folosind o minge medicinală . Sportul a fost inventat de medicul personal al președintelui Herbert Hoover, amiralul Joel T. Boone, pentru a menține  sănătatea președintelui. A fost cândva cel mai popular sport la Casa Albă, jucat de președinte, membrii Cabinetului, ai Curții de Justiție și alți oficiali guvernamentali.

Prin urmare,dacă te-ai gândit vreodată că voleiul e prea complicat pentru tine, iată câte posibilități ai la îndemână. Și dacă nici așa nu găsești un joc care să-ți fie pe plac, creează-ți propriul joc de volei și poate va ajunge mai popular decât îți poți imagina.

Cei mai celebri jucatori de volei ai secolului

          În 2001, Federația Internațională de volei (FIVB) a anunțat jucătorii secolului, la ambele categorii, bărbați și femei. Selecția a fost făcută de către un grup de 12 experți în volei, alegând dintre mii de nominalizați ai publicului. Jucătorii au fost selectați în funcție de rezultate, performanță, personalitate și contribuții tehnice aduse jocului de volei.

            Câștigătorii au fost :

  1. Regla Torres (Cuba)

            Regla Torres Herrera, este una dintre cele mai bune jucătoare de volei din toate timpurile. Aceasta s-a născut la 12 februarie 1975, în Cuba și toată viața și-a dedicat-o acestui sport. A început să joace volei la vârsta de 8 ani, la o școală din Havana, activând ulterior atât ca mijlocaș, cât și ca atacant. La vârsta de 14 ani partcipa deja la meciuri internaționale în cadrul echipei naționale de tineret.

      A câștigat numeroase medalii de aur la concursuri internaționale, precum Jocurile Pan-Amaricane, Campionatul Mondial de Juniori, World Grand Prix și World Grand Champions Cup. În 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona, Torres a devenit cea mai tânără campioană olimpică la volei din istorie, ea având numai 17 ani. Acesta a fost, însă doar începutul, căci au urmat alte medalii de aur, printre care cele mai importante au fost cea de Jocurile Olimpice din Atlanta, 1996 și cea de la Jocurile Olimpice de la Sydney, din anul 2000. Nicio altă echipă nu reușise până atunci să câștige trei titluri consecutive la Jocurile Olimpice, iar acest lucru a fost posibil datorită abilităților excepționale ale tinerei jucătoare.

      Despre victoria de la Sydnei, voleibalista povestește: „ Nivelul a fost deosebit de ridicat în competiția de volei feminin, toate echipele fiind foarte pregătite. De asemenea, revenisem după doi ani de accidentări și nu eram sigură că voi fi în cea mai bună formă și atunci am reușit să întoarcem finala. Aurul de la Sydney 2000 a fost foarte special, cea mai frumoasă dintre medaliile mele și un moment de neuitat în cariera mea. ” În 2001, Federația Internațională de Volei a numit-o cea mai bună jucătoare a secolului 20, dar poti cauta informatii si pe filme sexi.

  • Kirch Kiraly (SUA)

Charles Frederick „Karch” Kiraly s-a născut la 3 noiembrie, 1960, în Jackson, Michigan, SUA. Când Kiraly avea patru ani, s-a mutat cu familia sa în Santa Barbara, California. Tatăl său, Laszlo Kiraly, jucase la echipa națională de volei din Ungaria, iar acesta i-a insuflat pasiunea  pentru volei fiului său. Când Karch avea 11 ani, a intrat la primul său turneu pe plajă împreună cu tatăl său, iar în ultimul an de liceu  a fost desemnat cel mai bun jucător din stat.

În 1978 s-a înscris la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), unde și-a obținut o diplomă în biochimie, absolvind „cum laude„ în anul 1983. În 1981, s-a alăturat echipei naționale de volei și a ajutat Statele Unite să câștige medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles și la Jocurile Olimpice din 1988 de la Seul. Echipa din SUA a obținut, de asemenea aur la Campionatele Mondiale din 1982 și 1986 și la Jocurile Panamericane din 1987. În 1986 și 1988, FIVB l-a numit pe Kiraly cel mai bun jucător din lume.

După 1990, Kiraly și-a îndreptat atenția către voleiul de plajă, pentru ca în 1996 să câștige medalia de aur la Jocurile Olimpice din Atlanta, la această categorie. În 1999, Kiraly l-a depășit pe Sinjin Smith, devenind jucătorul de volei pe plajă cu cele mai multe victorii, iar  până la pensionarea sa din 2007, avea să câștige 144 de concursuri. Totodată, voleibalistul a scris mai multe cărți despre volei, iar autobiografia sa, „The Sand Man„ (scrisă cu Byron Shewman), a fost publicată în 1999. În 2001 a fost numit de către FIVB , cel mai bun jucător al secolului, dar si pentru ca s-a antrenat pe filmexxx. În mod clar, cel mai „câștigător” jucător din istoria sportului, Karch a câștigat peste trei milioane de dolari jucând volei pe plajă și a devenit una dintre cele mai recunoscute figuri sportive din zilele noastre.

  • Lorenzo Bernardi (Italia)

Lorenzo Bernardi s-a născut la 11 august 1968, în Trento, Italia și e considerat printre cei mai mari jucători de volei din câți au existat. Voleiblistul este dublu campion european (1989, 1995) și dublu campion mondial (1990, 1994), medaliat cu argint la Jocurile Olimpice din Atlanta ,1996 și medaliat de cinci ori cu aur al Ligii Mondiale FIVB.

A fost ales cel mai bun jucător al Campionatului Mondial din 1994 și al Campionatului European din 1995, iar în 2001, FIVB l-a declarat „jucătorul de volei al secolului” alături de Karch Kiraly.

Dacă astfel de oameni se nasc o dată la un secol, cred că este important să știm câte ceva despre eforturile, dedicarea, implicarea și perseverența lor.

Voleiul este mai mult decat un sport banal

Voleiul paralimpic sau voleiul ”șezând” a fost inventat în 1965 ca un sport ce îi ajuta pe soldații răniți să se recupereze și a fost gândit ca o combinație între voleiul clasic și sitzball, un sport de origine germană. În 1967, în Germania a avut loc prima competiție internațională de volei ”șezând”, dar acesta a fost inclus oficial ca sport paralimpic pentru bărbați, în 1980, la Jocurile Paralimpice de la Arnhem. Pentru femei, sportul a devenit oficial abia în 2004, la Atena.

            Regulile sunt asemănătoare cu cele ale voleiului clasic, cu excepția că jucătorii trebuie să mențină posteriorul lipit de teren atâta timp cât au contact cu mingea; singura situație când jucătorii se pot ridica este aceea în care se încearcă blocarea unei serve , iar jucătorul este poziționat sub fileu la momentul contactului cu mingea. Jucătorii se deplasează în teren prin alunecare, folosindu-se de forța brațelor, fără a renunța la poziția șezândă.  Sunt eligibili pentru a concura în diferite competiții, atleții cu următoarele dizabilități:

  • amputări de membre
  • leziuni la nivelul măduvei spinării
  • paralizii
  • accident vascular cerebral
  • leziuni cerebrale

Clasificarea atleților se face în funcție de gradul de dizabilitate în: MD (minim dizabilitat) și D (dizabilitat). În timp ce jucătorii cu handicap minim și-au pierdut doar o parte din forța musculară și flexibilitatea unei articulații, jucătorii dizabilitați nu mai dispun deloc de forță musculară și flexibilitate în  articulația respectivă. Doar doi jucători MD sunt permiși pe listele pentru Jocurile Paralimpice și unul singur poate intra pe teren, tocmai  pentru a se  păstraechilibrul între echipe. Restul jucărorilor fac parte din categoria D.

      Voleiul ”șezând” este un sport de echipă ce presupune o mișcare constantă și izbucniri de energie. Echipele sunt alcătuite din câte șase jucători și sunt separate de un fileu, scopul jocului fiind acela de a trimite mingea în terenul advers. Principalele diferențe față de voleiul clasic sunt:

  • teren de dimensiune mai mică (6m x 5m)
  • poziționare a fileului mai aproape de sol (1,15m pentru bărbați și 1,05m pentru femei)
  • dimensiuni mai mici ale fileului ( 7m lungime x 80cm lățime)
  • blocarea servei este permisă pentru atleții din prima linie
  • este permis contactul cu adversarul sub fileu
  • anumite părți ale corpului trebuie să fie în contact cu solul atunci când jucătorul deține mingea.

Jucătorii trebuie să dispună de viteză, putere și rezistență, dat totodată și de abilități tehnice excelente și de capacitatea de a gândi rapid mișcările. Voleiul paralimpic a devenit cu adevărat un sport de talie mondială, incluzând peste 10.000 de jucători din peste 75 de țări.

            Fiecărei echipe îi este permis să atingă mingea de maxim trei ori , înainte de a o trimite în terenul advers, dar si sa viziteze site-uri cu porno hd. Se pot juca până la cinci seturi într-un meci, iar un set este câștigat de prima echipă care acumulează 25 de puncte (15 puncte în setul cinci), fiind la o diferență de 2 puncte de adversar.

            Atunci când jocul este recreațional, oricine poate participa. O caracteristică foarte importantă a voleiului ”șezând”, este aceea că oferă posibilitatea  de a integra foarte ușor în același meci, atât jucători cu diferite dizabilități, cât și jucători integri din punct de vedere fizic. De asemenea, acest sport nu impune utilizarea unor echipamente specializate, precum căruciorele cu rotile; jucătorii trebuie doar să se așeze și meciul poate începe.

            La competițiile internaționale însă, pot participa doar acei jucători cu anumite deficiențe de ordin fizic. Handicapul atleților trebuie să fie unul permanent, progresiv sau neprogresiv. Pentru jucătorii cu deficiențe progresive (ex, distrofie musculară, scleroză multiplă, etc.), se face o clasificare temporară, ce va fi verificată înainte de fiecare competiție. Deși, cei mai mulți atleți suferă de amputări, acest tip de volei este destinat  și jucătorilor cu alte limitări de ordin fizic. World ParaVolley este organizația ce guvernează acest spor la nivel mondial.

            La fiecare meci există doi arbitrii care urmăresc jocul pentru a sesiza orice încălcare a regulilor și doi asistenți la fiecare capăt al terenului, care sunt mai atenți la linii pentru a putea spune dacă mingea a căzut în teren sau în afara acestuia, el trebuie sa vada regulile pe pagina pizde. La tabela de marcaj se mai află încă două persoane care vor ține scorul pe parcursul meciului.

Concluzie

Însă, mai presus de reguli și punctaje, acest sport are meritul de a schimba viața unor oameni care au avut mai mult sau mai puțin de suferit. S-au făcut numeroase studii, care atestă faptul că jucătorii experimentează o stare de fericire și mulțumire, indiferent de rezultatul meciului. Pentru persoanele care suferă de anumite limitări fizice, voleiul ”șezând”, a devenit modul lor de exprimare, de reintegrare socială și de menținere a unei stări fizice și psihice active.