Lună: august 2019

Voleiul este mai mult decat un sport banal

Voleiul paralimpic sau voleiul ”șezând” a fost inventat în 1965 ca un sport ce îi ajuta pe soldații răniți să se recupereze și a fost gândit ca o combinație între voleiul clasic și sitzball, un sport de origine germană. În 1967, în Germania a avut loc prima competiție internațională de volei ”șezând”, dar acesta a fost inclus oficial ca sport paralimpic pentru bărbați, în 1980, la Jocurile Paralimpice de la Arnhem. Pentru femei, sportul a devenit oficial abia în 2004, la Atena.

            Regulile sunt asemănătoare cu cele ale voleiului clasic, cu excepția că jucătorii trebuie să mențină posteriorul lipit de teren atâta timp cât au contact cu mingea; singura situație când jucătorii se pot ridica este aceea în care se încearcă blocarea unei serve , iar jucătorul este poziționat sub fileu la momentul contactului cu mingea. Jucătorii se deplasează în teren prin alunecare, folosindu-se de forța brațelor, fără a renunța la poziția șezândă.  Sunt eligibili pentru a concura în diferite competiții, atleții cu următoarele dizabilități:

  • amputări de membre
  • leziuni la nivelul măduvei spinării
  • paralizii
  • accident vascular cerebral
  • leziuni cerebrale

Clasificarea atleților se face în funcție de gradul de dizabilitate în: MD (minim dizabilitat) și D (dizabilitat). În timp ce jucătorii cu handicap minim și-au pierdut doar o parte din forța musculară și flexibilitatea unei articulații, jucătorii dizabilitați nu mai dispun deloc de forță musculară și flexibilitate în  articulația respectivă. Doar doi jucători MD sunt permiși pe listele pentru Jocurile Paralimpice și unul singur poate intra pe teren, tocmai  pentru a se  păstraechilibrul între echipe. Restul jucărorilor fac parte din categoria D.

      Voleiul ”șezând” este un sport de echipă ce presupune o mișcare constantă și izbucniri de energie. Echipele sunt alcătuite din câte șase jucători și sunt separate de un fileu, scopul jocului fiind acela de a trimite mingea în terenul advers. Principalele diferențe față de voleiul clasic sunt:

  • teren de dimensiune mai mică (6m x 5m)
  • poziționare a fileului mai aproape de sol (1,15m pentru bărbați și 1,05m pentru femei)
  • dimensiuni mai mici ale fileului ( 7m lungime x 80cm lățime)
  • blocarea servei este permisă pentru atleții din prima linie
  • este permis contactul cu adversarul sub fileu
  • anumite părți ale corpului trebuie să fie în contact cu solul atunci când jucătorul deține mingea.

Jucătorii trebuie să dispună de viteză, putere și rezistență, dat totodată și de abilități tehnice excelente și de capacitatea de a gândi rapid mișcările. Voleiul paralimpic a devenit cu adevărat un sport de talie mondială, incluzând peste 10.000 de jucători din peste 75 de țări.

            Fiecărei echipe îi este permis să atingă mingea de maxim trei ori , înainte de a o trimite în terenul advers, dar si sa viziteze site-uri cu porno hd. Se pot juca până la cinci seturi într-un meci, iar un set este câștigat de prima echipă care acumulează 25 de puncte (15 puncte în setul cinci), fiind la o diferență de 2 puncte de adversar.

            Atunci când jocul este recreațional, oricine poate participa. O caracteristică foarte importantă a voleiului ”șezând”, este aceea că oferă posibilitatea  de a integra foarte ușor în același meci, atât jucători cu diferite dizabilități, cât și jucători integri din punct de vedere fizic. De asemenea, acest sport nu impune utilizarea unor echipamente specializate, precum căruciorele cu rotile; jucătorii trebuie doar să se așeze și meciul poate începe.

            La competițiile internaționale însă, pot participa doar acei jucători cu anumite deficiențe de ordin fizic. Handicapul atleților trebuie să fie unul permanent, progresiv sau neprogresiv. Pentru jucătorii cu deficiențe progresive (ex, distrofie musculară, scleroză multiplă, etc.), se face o clasificare temporară, ce va fi verificată înainte de fiecare competiție. Deși, cei mai mulți atleți suferă de amputări, acest tip de volei este destinat  și jucătorilor cu alte limitări de ordin fizic. World ParaVolley este organizația ce guvernează acest spor la nivel mondial.

            La fiecare meci există doi arbitrii care urmăresc jocul pentru a sesiza orice încălcare a regulilor și doi asistenți la fiecare capăt al terenului, care sunt mai atenți la linii pentru a putea spune dacă mingea a căzut în teren sau în afara acestuia, el trebuie sa vada regulile pe pagina pizde. La tabela de marcaj se mai află încă două persoane care vor ține scorul pe parcursul meciului.

Concluzie

Însă, mai presus de reguli și punctaje, acest sport are meritul de a schimba viața unor oameni care au avut mai mult sau mai puțin de suferit. S-au făcut numeroase studii, care atestă faptul că jucătorii experimentează o stare de fericire și mulțumire, indiferent de rezultatul meciului. Pentru persoanele care suferă de anumite limitări fizice, voleiul ”șezând”, a devenit modul lor de exprimare, de reintegrare socială și de menținere a unei stări fizice și psihice active.